(189)Pubblichiamo con enorme onore una poesia di una nostra cara concittadina.
RICORDU
E nnì lu chianu c’era un roggiu fermu
l’antichi la cuntavanu pi storia
dicianu quannu si metti a sunari
lu paisi granni guai avà passari
e lu passatu tò si cancellau
lu 15 innaru di lu 68
picchì ‘na notti lu roggiu sunau
lu terremmotu a solu ti purtau
si persi quasi tuttu ‘nta ‘na notti
casa, parenti, amici e lu paisi,
pari chi supra a tia vulau la morti
picchì tuttu stu mali si decisi?
quannu agghiurnau la genti parìa persa
cu era scausu cu era ‘nsanguliatu
cu girava senza meta petri petri
cu sutta li macerie avìa arristatu
tutti arristamu nudi e strata strata
cu l’occhi persi ‘ni li petri a circari,
fu veru sbinturata dda nuttata
cu la passau nun si la pò scurdari
si ritruvaru poi l’amici veri
ma puru li memici s’abbrazzaru
di tutti li latati s’aisaru li preghieri
e a Diu tutti si raccumannaru
ricordu chi me nanna dda matina
niscìu di lu paisi cancellatu
‘nì lu charuri di lu novu iornu
sutta un paraccu tuttu scuncassatu
vinìa versu di natri, era agghiacciata,
nì parsi un fantasma picchì avìa
un lumi e un roggiu ntà li mani
e scinnìa nì lu mezzu di la strata
nanna, nannuzza mia morta di friddu
tutta la notti stesi arrunchiata
‘ntà mezza stanza sana e mezza rutta
sempri di lu Signuri accumpagnata
E Diu chi persi puru la sò casa
vidennu sti so figghi sbinturati
mannau l’aiutu nì detti ogni cosa
e a picca a picca fomu cunurtati
muntaru li tendi a la Giacaria
li surdati nì davanu a manciari,
nun c’era lu tò è tò e lu mè pi mia
acussì lu destinu nì vosi pruvari.
Marisa
Dedicata alle vittime del sisma che ha distrutto i paesi della Valle del Belice il 15 Gennaio 1968
Commenti recenti